joi, 22 octombrie 2009

HOW ABOUT THE SMELL?

Intr-o mare de oameni vizuali, auditivi sau chinestezici m-am trezit si eu acum spre a revendica MIROSUL-cea mai intima experienta impartita cu lumea inconjuratoare. Daca am putea ajunge ca si maestrul Jean-Baptiste Grenouille( Parfumul) si sa putem pastra in sticlute esenta fiecarei persoane, lumea ar fi un loc al mirosurilor unde cei care mor ar fi vesnici vii datorita parfumului creat de ei, din ei, pentru ei si pentru cei care raman.
Si acum am inteles de ce dupa ce ai plecat nu am schimbat asternuturile mult timp...pentru ca miroseau a tine...iar acum, cand te mai prind cateva secunde in bratele mele, trag aer adanc in piept pentru ca mirosul tau sa se imprime adanc in sticluta sufletului meu si sa te am acolo pana la urmatoarea inspiratie adanca.
Iar cand vreau sa ma prostesc si sa iau in deradere ideea incep sa cant: "Smelly cat" dar curand ma opresc si imi dau seama ca de fapt i'm the cat...sunt un pisic pentru un alt pisic si sunt smelly, dar asta pentru ca port in mine mirosul pielii tale, mirosul mainilor tale, al parului tau carliontat, mirosul cantecelor tale in timp ce eu stau in fata ta pe canapeaua intinsa, iti sorb versurile amestecate cu fum de tigara si aburi de fericire.
Si tin minte mirosul de toamna tarzie cand acoperita doar cu pilota ta am deschis larg geamul a ceea ce urma sa fie casa de pisici si ti-am invadat teritoriul cu mirosul meu...miros de tigara tarzie in noapte dupa o dragoste infocata iar tu tinandu-ma in brate si mirosind a fericire ca si mine.
Si acum imi miros parul...pt ca facand economie, am hotarat sa mai astept pana dau banii pe alt sampon, asa ca il folosesc pe al tau :). Nu e mirosul tau personal...acela e inconfundabil, dar cumva si acesta imi aminteste de tine.
Si ca dovada suprema, de ceva timp dorm in tricoul tau...si dorm bine...mi te aduce mai aproape...initial mirosea a tine, acum miroase si a mine, deci miroase a noi. :)

luni, 5 octombrie 2009

APUS LA NESFARSIT


Intr-un lan de maci...explozie de rosu, de ganduri intinate si rupere de nori. In rochita de vara, cu volanase alb-albastre si lesa lui Catel in palma. Tra la la la la la...
E cald. Galbenul din soare se amesteca cu rosul din maci. Hmmm...Catel da din codita fericit si ea canta: tra la la la la la...
Blonda, diafana, cu fundite roz in cozile neglijent impletite, se unduie pe valurile vantului, asteptand apusul.
Din departare un punct negru se apropie, transformandu-se intr-o aratare hidoasa, diforma, lipsita de stralucire in ochi si culoare in buze.
Cutitul se implanta adanc. Lama rece sfredeleste pielea gingasa, patrunde incet facand loc potopului de sange, care navaleste fierbinte pe buzele lui incolore.
Lesa se desprinde, Catel fuge si o data cu el si ultima suflare a blondei diafane.
Acum el asteapta apusul cu ea in brate. Dar n-o sa-l vada niciodata. E orb.