duminică, 23 mai 2010

CONDOLEANTE


Corina se trezi pentru a nu stiu cata oara singura in patul ei imens in care isi imparte singuratatea cu sine insasi. Spera ca se va trezi cu o buna dispozitie, mai ales ca dormise foarte mult, aproape zile intregi ca sa scape de depresie. A fost invers. O stare de tensiune, de nervi si vesnica intrebare: de ce se intampla la fel de fiecare data?
Isi lua pastila de dimineata, hotari sa faca un dus, dar se razgandi, amintindu-si cat de uda poate fi apa in unele momente. Si-apoi erau si amintirile...
Aprinse o tigara, asteptand ceaiul de dimineata. "Ce dracul o sa mai fac si astazi?" Zambi...mereu i-a placut sa articuleze cuvantul care-l reprezinta pe "uciga-l toaca" sau "duca-se pe pustii". A fost doar un zambet fugar. Poate era mai bine sa ramana in incertitudine, fara sa-si doreasca sa stie daca e o situatie temporara sau definitiva.
"Trebuia sa stau linistita, sa nu caut sa aflu raspunsuri pe care nu le doresc. Singura intr-un oras de milioane de locuitori. Ce trebuie sa faca un om in ziua de astazi sa poata duce o viata normala?Ma bucur ca, macar, nu mi-e rau dupa seara trecuta."
Cu o seara inainte plecase in oras cu niste prieteni, complet hotarata sa-si inece dezamagirile in alcool, sa danseze pana la epuizare, sa uite macar pentru o noapte. Si-a pus rochita neagra care o facea sa arate ca o scolarita-cuminte si totusi provocatoare, machiaj, un parfum special si multa incredere ca va fi o seara de pomina.
Ajunsa pe Lipscani se lovi de o ceata de oameni tristi, probabil si ei, ca si ea, band sa uite de diferite dezamagiri. O bere la Argentin, jumatate in Fire, un pontino picant si o tentativa de a mai bea o bere in Revenge. Nu a reusit sa o termine. Nu mai putea bea, se deprimase, nu reusise sa ajunga la starea pe care si-o dorea, de parca totul era un plan malefic de a-i adanci trairile negative.
"Sa-i ia dracul pe toti!!! Ma duc acasa. Alune, film, Anna Karenina, somn si maine va fi mai bine."
A facut ceea ce-si planuise. A ajuns acasa, incantata macar ca a reusit sa plece din orasul acela urat, sa se ascunda in apartamentul ei mic, confortabil, dar plin de amintiri.
Bleah...tocmai a primit un mail stupid. Pierdere de timp. De parca in ultima saptamana s-au adunat toate bubele negre pe capul ei si acum inearca sa inoate prin "bube, mucegaiuri si noroi", incercand sa ajunga la liman.
I-am ascultat toate doleantele, am incercat sa o calmez, dar Corina refuza sa vorbeasca despre ceea ce o doare cel mai tare. De fapt, ii este teama sa recunoasca. Se gandeste ca daca ar face-o chiar ar fi o stare definitiva si nu vrea asta. Inca mai spera. E prea naiva.
"As vrea sa fie aici, sa-l lovesc, sa-i smulg parul din cap, sa ii vina mintea la loc!"-o mai aud din cand in cand. Crede ca e singura si in momente din astea obisnuieste sa gandeasca cu voce tare.
Pentru astazi si-a propus o terapie de lectura, singura acasa, fara agitatie, fara oameni. Nu mai suporta oameni in jur, poate de asta nici la serviciu nu se mai simte confortabil.
Ii placea sa viseze cu ochii deschisi. Acum nu mai viseaza-de fapt, de mult nu o mai face. A devenit o pesimista, chiar daca doctorul i-a recomandat altceva. I-a rasarit in minte un gand care i se pare foarte poetic: dragostea a fost creata ca sa nu fie traita. E mandra de ea, mai ales ca a simtit-o pe pielea ei de nenumarate ori.
Tocmai a aflat ca va avea cateva lucruri de facut in dupa-amiaza asta. Mi-a spus ca va incerca din nou sa bea, poate o sa mearga si-o sa ajunga in starea care trebuie. A fugit la dus.
Ma uit dupa ea si oftez. Se va nenoroci singura, se macina pentru toate probleme lumii, pentru indiferenta din jur, pentru uratenia oamenilor. Ar trebui sa i se ridice o statuie a bunatatii-poate exagerez putin, dar chiar e altfel decat restul, chiar daca incearca sa nu arate. O sa incerc sa am grija de ea si astazi, din umbra. Nu stie ca o veghez mereu si ca-i sunt alaturi la fiecare prostie pe care o face. Poate intr-o zi o sa-si dea seama ca ma are doar pe mine-me, myself and I-e replica ei preferata.
O aud cantand din baie. Nu e un cantec vesel, parca ar fi un cantec de priveghi, un bocet. Sper ca nu plange. Off, Doamne!!! Va urasc pe voi, oameni, pentru ceea ce ii faceti!
In curand o sa plece, o sa intre iar in gloata mizerabila.
Eu o sa fiu mereu in spatele tau, nu uita asta!!!