CU GANDUL SPRE VIITOR

Daca ar fi vreodata sa imi scriu biletul de adio, ar trebui sa fie unul vesel. Toata lumea se asteapta ca cei care se despart de cele lumesti sa lase un bilet motivand decizia luata. La urma urmei, motivul e cunoscut de fiecare in parte - unii recunosc, dar se mint frumos, altii sunt ignoranti. In fiecare dintre noi zace un mic sinucigas care asteapta sa se exprime. Unii fumeaza, altii beau, altii consuma droguri- se sinucid incet dar sigur. Altii trec direct la fapte. Dupa cum spune poporul: "Fapte, nu vorbe!"

Multi dintre noi avem noroc ca instinctul de conservare este mai puternic decat dorinta de a renunta. Si sa nu mai vorbim de indoctrinatii cu frica Iadului.

Consider ca Cimitirul Vesel de la Sapanta e una din cele mai tari chestii facute de oameni. Indiferent ca vrem sau nu, murim. Si-atunci de ce sa nu facem sa fie amuzant? Pentru tine, pentru cei care iti calca patul de veci si isi descretesc fruntile citind cateva randuri vesele despre cel ce ai fost.

"Sapte mandre si-un ficior

Mi-o venit vremea sa mor."

Banal...si totusi.

E o gluma- totul e o gluma spusa de un "om" care joaca zaruri cu destinul fiecaruia.

E o gluma proasta cand nu te mai poti bucura de nimic- de frunzele galbene ale toamnei, de ultimele raze de soare inainte de venirea "Marelui Alb", de prieteni, glume, flori, filme, bautura, tigari, sex. Cand nu te mai poti bucura de nimic.

Acum cateva zile ma gandeam ca ar trebui sa fac filmul "Prosopul de plaja", dar fiecare clipa trece fara entuziasmul necesar chiar si pentru a muta o coala de hartie. Parca totul e inutil si parca e un Purgatoriu, doar o stare inainte de a-ti alege calea spre eternitate.

Asadar, cand o sa se intample, o sa fie doar o gluma-una proasta sau una buna; depinde de persoana sau de sitiatie.

"Sapte mandre si-un ficior

Mi-o venit vremea sa mor."