Raul fizic si psihic se impletesc, mana in mana, ca snurul de martisor pe care asteptam sa-l primesc maine. Va veni primavara, cu noi povesti, noi tristeti, noi zambete ce ascund amaraciune si deznadejde. Acum parca nici pastilele nu-si mai fac efectul. As vrea sa dorm, dar parca nici somnul nu mai are pace si nu vrea sa ma ajute. Poate ar trebui sa scriu un cantec, dar la ce ar ajuta? Cantecul care razbate in inima mea ori de cate ori incerc sa gandesc...asa ca mai bine nu o fac. Las degetele sa alerge pe tastatura fara sa mai gandesc, iar ele imi scriu povestea...o poveste a canapelei albastre, a fumului de tigara, a gerului de afara, a memorari innecate in alcool, in bere, vin, garrone, whisky...si un pic de suc. Arunc pe masa cartile vietii sa vad ce imi mai rezerva. Sunt toate negre. Le intorc una cate una si lacrimi rebele se preling fara incetare...OPRITI-VA!!! Sunt bine, sunt in regula, sunt verde-va mint pe toti. Va fac sa auziti doar ce aveti nevoie sa auziti. O sclipire de bucurie este innecata de toate negurile care si-au tesut goblenul pe sufletul meu neimpacat. Mi-e frig, dar n-am sa inchid geamul. Am sa tremur asa cum sufletul meu tremura, asa cum hohotele erup unul cate unul...ce bine ca le pot auzi doar eu. V-ati sfasia de durere daca m-ati auzi, dar durerea e doar a mea, o port cu mine, insa voi o hraniti. Ma simt ca acele femei care sunt placute doar daca sunt bine hranite. Am doar 50kg, dar cate tone de durere? De strigate disperate in noapte?
Toate prozele scrise, toate poeziile pentru tine, pentru un altul, pentru un altul, pentru prieteni, pentru mine...sunt o descarcare de minute, sa mai alung raul, dar e mai mult decat un parazit. S-a nascut in mine si nu o sa mai plece niciodata, indiferent ce as face sau s-ar intampla. Sau poate ma insel? Am sa dau cu banul sa aflu raspunsul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu