DAMA CU CAMELII-pentru ca uneori (nu) se termina cu bine

Ma declar o pasionata a povestilor de dragoste. Le citesc, le ascult, le privesc, le traiesc etc. Aseara am terminat de citit "Dama cu camelii", carte scrisa de Alexandre Dumas-fiul. Vorba aia: "Asa tata, asa fiu." Placut e ca  aici chiar gasim o poveste inspirata din realitate. Poate nu la fel de dramatica, insa acesta este rolul literaturii-sa accentueze si sa hiperbolizeze lucruri care de fapt au avut o intensitate mai mica.
Vorbim despre un alt secol, despre femei intretinute, barbati care sunt gata sa se ruineze pentru astfel de femei si, binenteles, o iubire imposibila din care poti doar sa gusti, dar care nu poate fi dusa pana la capat. Pentru ca nimic nu tine la nesfarsit si nu intotdeauna ceea ce iti doresti chiar se indeplineste (oare cum functiona autosugestia pe atunci?). E o poveste tare trista, asa ca daca va apucati de aceasta lectura pregatiti-va cu un pachet de servetele, o sticla cu vin si asigurati-va ca ulterior veti avea companie. Nu se recomanda persoanelor care au suferit de prea multe ori din dragoste :)
Oricum, este o lectura foarte placuta, simpla, potrivita pentru usoara melancolie ce ne invaluie acum, in prag de toamna. Iar ca sa fii sigur ca treci peste starea de visare sau intristare, planifica-ti un week-end la Sinaia cu prietenii. Chiar ajuta. :)) Asa ca lectura placuta iar pentru mine un week-end...EXPLOZIV...URAAA!