miercuri, 29 ianuarie 2014

EMOTIE DE IARNA

"A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg" si nici pana acum nu a stat. Nu-i bai. Imi place zapada. Vorba unei prietene: cand vezi ca totul e acoperit si alb ai impresia ca esti intr-un glob de "cristal" din acelea pe care le cumparam si le dam cu susu-n jos ca sa se amestece asa-zisa zapada din ele. Frumos, dom'le, n-am ce zice. Zilele trecute ma gandeam sa-mi reimpodobesc bradul. Zica lumea ce o vrea, dar poate asa il pacalesc pe Mos si mai vine o data :D
Oricum, ma apucasem sa scriu cu alta idee. Nu stiu altora cum le e, insa pe drumul catre casa m-am "impiedecat" de o multime de oameni care s-au apucat sa faca miscare fizica la lopata. Ma gandesc ca or vrea sa scape de porcul de Craciun mai repede de s-au apucat sa dea la lopata, altfel nu-mi explic. Si nu-mi explic deoarece inca imi amintesc de copilarie cand lumea nu dadea zapada la o parte, din contra, se bucura de ea. Pe atunci oamenii se dadeau cu saniile, nu cu masinile. Pe atunci te chinuiai sa scoti animalele afara ca sa le duci la adapat. Acum te chinuiesti sa-ti scoti masina din parcare sau doar sa o dezapezesti, desi esti constient de faptul ca pana dimineata va fi la fel.
Pe atunci stateai la gura sobei si vedeai flacarile cum se joaca pe pereti daca mai dadea norocul peste noi si se intrerupea si curentul. Pe atunci stateai "dupa soba" mancand turte facute pe plita la bunica, beai vin fiert si completai cu "floricele" ca sa ai mai mult spor.
Pe atunci batranii iti spuneau povesti de mult uitate pe care tu cu ochii mari ti le imagineai si te ascundeai sub plapuma sau radeai de-ti sareau nasturii de la camasa. Pe atunci iarna era iubita si ea ne iubea pe noi.
Ma bucur ca nu vad pe unde merg, ma bucur ca mi se afunda picioarele in zapada. Ma bucur ca aud scartaitul zapezii sub pasii mei. Ma bucur ca e iarna. In fiecare zi natura ne ofera un spectacol magnific si daca unii dintre noi au impresia ca este ceva mai maret decat natura, atunci e clar ca acestia au ochii inchisi si sunt orbi sufleteste.
Bucurati-va cu mine pentru ca si asta va trece repede si atunci ne vom intreba melancolici:"Ou sont les neiges d'antan?" ("Unde sunt ninsorile/vremurile de alta data?") Si ghiciti ce? Nu vor mai fi acolo.

Un comentariu: