WELCOME BACK!!!

Asadar, a trecut un an...plus cateva luni. S-au schimbat multe, pana si blog-ul e altfel, dar indiferent de noua lui haina, o sa ma acomodez pentru ca in acest an de zile am invatat ca trebuie sa faci fata oricarei schimbari, sa te acomodezi, sa lasi trecutul in spate si sa mergi mai departe.
Poate nu e cea mai buna deschidere pentru revenirea mea, insa, uneori, cuvintele simple spun mai mult decat orice exprimare filozofica-fara terminologie ambigua, fara cuvinte fanteziste...doar simplitate pentru ca la urma urmei si viata este simpla. Noi o facem sa fie complicata.
Ma bucur ca ma aflu pe aceasta pagina. E un sentiment placut de care uitasem, insa acum am gasit din nou puterea si placerea de a face acest lucru. A trebuit sa iau niste decizii dificile, insa la sfarsitul zilei m-am simtit eliberata pentru ca in sfarsit am ocazia sa ma ocup de mine, de voi si...de tine, draga blog-ule, care mi-ai fost alaturi de atatia ani de zile.
A fost un an frumos, am cunoscut oameni noi, am invatat lucruri diferite, iar toate astea imi vor afecta viata de acum inainte in bine sau...mai putin bine :)...si zambesc pentru ca, in mod normal, as fi spus "in rau", uitandu-ma la ultimele postari, insa de data aceasta, dupa anul acesta, imi place sa cred ca exista doar bine si mai putin bine. Intotdeauna lucrurile vor fi intr-un fel sau altul, toata viata, de aceea am invatat sa nu ma mai sperii, ci sa iau lucrurile ca atare, sa adopt orice invatatura din orice, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare lucru ce ti se intampla, te va ajuta intr-o experienta ulterioara. Ca atunci cand am invatat sa schimb un bec singura :)
Important e sa avem credinta si speranta. Asa cum spunea Paulo Coelho: " Cand tu vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintelor tale.” Poate nu e cel mai bun citat, nici nu sunt fana Coelho, insa aceasta fraza m-a ajutat de multe ori sa merg mai departe si, credeti sau nu, lucrurile s-au intamplat pentru mine.
Asadar, de data aceasta, militez pentru ceva mai bun, pentru ganduri pozitive, pentru zambete si pentru ca fiecare sa scape de frica de a visa cu ochii deschisi. E un nou inceput cu o alta atitudine si o alta maniera de a vedea lucrurile. Daca veti fi inspirati sau nu sa faceti la fel, nu stiu. Insa indiferent ce iti aduce viata...ZAMBESTE!!! E un dar pe care il primim o singura data, indiferent cate aniversari celebram.
Asadar, welcome back!!!

O NOUA IARNA, A DOUA SANSA

Avand in vedere ultimele zile, credeam ca iarna s-a dus, ca urmeaza zilele alea urate, friguroase in care totul pare pustiu, cand copacii sunt ca niste schelete dezgropate pentru a implini estetica urata a orasului, cand toti oamenii sunt mai morocanosi, mai uraciosi si zambesc mai putin. Dar ni s-a mai dat o sansa.

A inceput iarasi sa ninga cu fulgi mari, ninge cu flori de zapada. E ora 2 noaptea, e frig, dar stau cu geamul deschis pentru ca vreau sa-mi amintesc acum pentru totdeauna cum miroase iarna...asta pentru ca mi s-a dat aceasta a doua sansa.

Mi s-a dat o sansa sa ma bat cu zapada, lucru pe care nu l-am mai facut de mult si de care uitasem cata bucurie poate sa-ti aduca. Si mi-am amintit de copilarie. De seara in care eu, mama si fratele meu ne bateam cu zapada. Era multa, o puteam lua din toate partile si erau rasete...multe rasete-ale mele, ale mamei, ale fratelui meu. Rasul cristalin al unei nopti fericite din copilarie. Si in seara asta mi-a rasunat din nou in urechi. Tin minte exact cojocul maroniu al mamei, cu o gluga mare si blanita. Tin minte clar unul din putinii stalpi care luminau comuna noastra saracacioasa si tin minte linistea strabatuta doar de respiratia noastra agitata si...rasetele. Toate astea pentru ca am primit a doua sansa.

Intotdeauna trebuie sa primim a doua sansa si sa ne straduim ca a doua oara sa fie bine. E dreptul fiecaruia la o a doua sansa; o a doua sansa pentru familie, pentru prietenie, pentru iubire, pentru fericire.

Daca as avea o sanie, m-as duce sa ma ma plimb de la Universitate catre Unirii, sa sfidez legile traficului, sa nu-mi pese, sa fiu doar eu si sania mea:

"Saniuta fuge, nimeni n-o ajunge

Are dor de duca, parc-ar fi naluca."

Fiecare oras, fiecare spatiu ar trebui sa fie un loc de joaca in care adultii sa reinvete sa se joace, sa aduca la realitate copilul din ei. Viata nu trebuie tratata cu atata seriozitate, ganduri negre si riduri. Trebuie sa fie o joaca, una mai responsabila, intr-adevar, dar nu atat de rigida si lipsita de bucurie cum o facem noi, oamenii mari, sa fie.

Avem a doua sansa la copilarie si nu ma refer la perioada cand ajungem batrani, ramoliti si senili si suntem precum niste copii de care trebuie sa aibe altcineva grija. Doar in momentul in care vom gasi adevarata bucurie in viata, atunci vom simti si jovialitatea si vom fi din nou copii.

Si acum imi reclam dreptul la a doua sansa, pentru toate lucrurile pe care nu le-am facut bine si care nu mi-au fost facute bine. Iar a doua mea sansa incepe cu aceasta noapte magica, cu flori de zapada, cu alb si frig.

DE CE NU IUBIM BARBATII?

Daca acest lucru ar fi real, adica sa nu iubim barbatii, motivul ar fi unul foarte simplu. De ceva timp, fac studii de caz, teste etc etc. Asa se intampla cand ai timp liber, cand ai prieteni, cand nu ai iubit :D. Am incercat in mare sa aflu cum de este posibil acest lucru.
Da, am o parere foarte prosta despre femei, iar pe cele mai multe le-as baga intr-o hala, unde sa fie gazate incet, dar sigur. Insa, acum nu mai pot arunca vina total asupra femeil0r. Nu dupa ce am aflat, dupa ce am vazut, dupa ce am trait.
E ridicol cum barbatii se plang tot timpul ca femeile sunt asa si nu altfel, ca se simt singuri, ca au nevoie de afectiune, de un suflet langa care sa-si impartaseasca durerea, sa ii sprijine, sa-i tina in brate noaptea. In majoritate, barbatii sustin ca pot iubi frumos si ca au atatea de daruit, dar ca nu au gasit persoana care trebuie, ca ea nu exista, ca s-au chinuit atat de mult si alte scuze patetice de genul acesta.
Acum vin eu cu contra-replica: de cate ori vi s-a oferit ocazia sa primiti tot ce ati cerut? Sa fiti pusi in fata faptului implinit? Ati vrut o doamna in societate, o casnica in casa si o curva in pat? Uitati, acum le puteti avea pe toate. Aveti nevoie de cineva noaptea sa va tina in brate, de cineva sa va asculte, de o persoana care sa vada sensibilitatea din voi?
De cate ori vi s-a oferit sansa asta, de cate ori ati dat inapoi, urmand acelasi curs al vietii voastre desantate? De cate ori ati invocat scuza: nu sunt inca pregatit pentru o relatie?
Asa ca nu mai fiti ipocriti; recunoasteti ca va place sa fiti folositi, parasiti, sa fiti luati in deradere si nu va mai plangeti ca sunteti neintelesi si ca nu exista persoana care sa va iubeasca si pe care sa o iubiti.
Dupa cum spuneam si la inceput, urasc femeile, deci nu sunt o feminista impatimita-nu sunt chiar deloc. Pur si simplu, faptele, gesturile, vorbele, gandurile voastre m-au facut sa astern randurile astea.
Poate, intr-un final, o sa va treziti la realitate si o sa va dati seama ca sunteti niste falsi suferinzi si va creati personalitati mincinoase. Vreti sa iubiti si sa fiti iubiti? Asumati-va responsabilitatea!!!
Cu totii vrem acelasi lucru, doar ca unii sunt mai lasi. Si daca vreti sa stiti de ce nu iubim barbatii-uite, de asta!!!

PS: Poza e reprezentativa. Demonstreaza clar unde sta inima fiecaruia.
Ps: Prin aceasta postare nu fac o generalizare. Cine se simte cu musca pe caciula sa ia aminte!

ANUL ASTA TE ALEG PE TINE

Anul asta te aleg pe TINE, Tu, care o sa te bucuri alaturi de mine de fulgii razleti de zapada, de caloriferul cald, cand afara crengile sunt amortite, de imbratisarile fierbinti, cand aerul din camera e ca de gheata.

Tu o sa ma plimbi pe sub luminitele chicioase din Bucuresti, dar care vazute prin ochii Tai, par mult mai frumoase; Tu o sa ma trantesti intr-un morman alb, o sa imi bagi zapada prin haine, apoi o sa ma saruti pasional, zgomotos, ma iei de mana si alergam spre primul loc unde bem vin fiert.

Mainile Tale moi imi vor mangaia soldurile, coapsele, sanii, obrajii, buzele si am sa te iubesc. Si am sa plang. Am sa plang de fericire-fericirea de a Te fi intalnit in prag de sarbatori, de a nu incepe noul an singura. Fericirea ca anul asta Te-am ales pe Tine.

O sa ma duci la petreceri unde cu totii beau si fumeaza. O sa fac si eu la fel, o sa ma ametesc, o sa ma tachinezi, eu o sa ma supar, doar pentru a-ti fura o imbratisare puternica si un sarut apasat pe buzele mele uscate ce tanjesc mereu dupa Tine. O sa ma duci acasa, ma dezbraci usor si vrei sa faci dragoste cu mine. Dar eu, zapacita de mine, am baut prea mult. Nu pot in seara asta. Iarta-ma! Stai doar langa mine, sa-ti simt trupul aproape. O sa Te tin in brate toata noaptea.

Si anul asta te aleg pe TINE, pentru ca si Tu o sa ma alegi pe mine. Iarna a venit pentru noi, Craciunul este pentru noi, iar daca s-ar intampla sa ma duc, ar fi de la prea multa fericire.

Am sa te aleg pe Tine si nu pe altul. Nu exista un altul.

Anul asta te aleg pe Tine, dar Tu nu stii, iar anul trece atat de repede.

WE'RE ADULTS. WHEN DID THAT HAPPEN? AND HOW DO WE MAKE IT STOP?

Parca mai ieri ma jucam cu papusile in spatele blocului cu prietenele mele. Mai ieri plangeam cand doamna educatoare voia sa ma bata cu linia la palma pentru greseala altcuiva; mai ieri imi doream sa fiu mare, sa nu mai trebuiasca sa fac doar ce spun parintii, sa iau decizii si sa traiesc asa cum vreau. Parca mai ieri...

Iar astazi e ASTAZI. Am crescut, sunt un adult venit in Bucuresti acum 3 ani pentru a deveni un om mare, pentru a trai dupa propriile decizii, departe de parinti, aproape independenta.

Si totusi...iata-ma un adult care nu se mai poate bucura asa cum o facea inainte; apasat de griji-bani, serviciu, datorii, relatii esuate- iti vine sa iti iei jucariile si sa pleci acasa, te gandesti cat de prost erai cand voiai sa cresti "mare" iar acum tot ce-ti poti dori e sa fii din nou copil. Imposibil.

Acum aproape 7 luni am implinit 25 de ani si de cateva luni simt ca viata mi s-a schimbat radical. Nu poti avea incredere in nimeni, oamenii apropiati te injunghie cand ti-e lumea mai draga si iti fura meritele. O lume in care dreptatea nu exista iar subiectivismul este regula nr 1 prin care poti reusi in viata.

E ca si cum pana acum ai fost adolescent, visai la cai verzi pe pereti si deodata, peste noapte, devii un om deprimat, stresat, plini de griji etc. Cand s-a intamplat? Cum s-a intamplat? Ce mecanism din noi declanseaza tampenia asta: sa fii adult? Si cum poti sa scapi de ea? E o boala? Cum poti sa te vindeci? Cum o opresti? Si daca nu poate fi oprita?

DULCEATA DE VISINE

Mi s-a parut un cliseu ca de fiecare data cand pierzi pe cineva sa te inchizi in casa, sa plangi, sa asculti melodii siropoase si sa mananci ciocolata. Asa ca am spart monotonia. M-am trezit de dimineata cu o pofta nebuna de a asculta Disturbed, de a ma bucura de una dintre ultimele zile minunate de toamna si de a ma preface ca nu s-a intamplat nimic. Am spalat o "caruta" de vase, m-am uitat la filme, am mancat, am spalat haine, am stat cu Mary...toate pentru a-mi lua gandul. Lucruri pe care inainte le faceam cu bucurie, jovialitate, astazi au fost in van. Ma simt pustie ca o planta in desert, singura si in bataia vantului.

Am vrut sa ies in parc sa ma plimb, dar n-am avut puterea sa ies din casa pentru a admira frunzele galbene, pentru a simti razele firave de soare pe fata mea si pentru a-mi lasa pletele sa se joace rebele in adierile de afara.

Sunt agitata si nu-mi gasesc locul. Am lasat ziua sa treaca pe langa mine, iar acum ca e aproape noapte, e si mai greu.

Asa ca m-am conformat: m-am ascuns de restul lumii, plang, acoperind melodia siropoasa de pe fundal si nu, nu mananc ciocolata; e doar un borcan cu dulceata de visine. L-am primit de la D-na Ana. Nici nu stie ce bine mi-a facut ca mi l-a dat. Nici eu nu stiam cat bine o sa-mi faca. Pe atunci lucrurile nu erau asa. Pentru moment pare mai in regula, dar pe cine amagesc? Dupa fiecare lingura cu dulceata durerea se acutizeaza.

Astazi ma gandeam ca e mai usor sa devii milionar decat sa devii fericit si mai ales sa gasesti sau sa te gaseasca persoana pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca la randul ei.

E un fel de loterie: ai noroc si gasesti numerele norocoase din prima, sau toata viata joci diferite variante in speranta ca intr-o zi varianta aleasa de tine va fi cea buna.

CU GANDUL SPRE VIITOR

Daca ar fi vreodata sa imi scriu biletul de adio, ar trebui sa fie unul vesel. Toata lumea se asteapta ca cei care se despart de cele lumesti sa lase un bilet motivand decizia luata. La urma urmei, motivul e cunoscut de fiecare in parte - unii recunosc, dar se mint frumos, altii sunt ignoranti. In fiecare dintre noi zace un mic sinucigas care asteapta sa se exprime. Unii fumeaza, altii beau, altii consuma droguri- se sinucid incet dar sigur. Altii trec direct la fapte. Dupa cum spune poporul: "Fapte, nu vorbe!"

Multi dintre noi avem noroc ca instinctul de conservare este mai puternic decat dorinta de a renunta. Si sa nu mai vorbim de indoctrinatii cu frica Iadului.

Consider ca Cimitirul Vesel de la Sapanta e una din cele mai tari chestii facute de oameni. Indiferent ca vrem sau nu, murim. Si-atunci de ce sa nu facem sa fie amuzant? Pentru tine, pentru cei care iti calca patul de veci si isi descretesc fruntile citind cateva randuri vesele despre cel ce ai fost.

"Sapte mandre si-un ficior

Mi-o venit vremea sa mor."

Banal...si totusi.

E o gluma- totul e o gluma spusa de un "om" care joaca zaruri cu destinul fiecaruia.

E o gluma proasta cand nu te mai poti bucura de nimic- de frunzele galbene ale toamnei, de ultimele raze de soare inainte de venirea "Marelui Alb", de prieteni, glume, flori, filme, bautura, tigari, sex. Cand nu te mai poti bucura de nimic.

Acum cateva zile ma gandeam ca ar trebui sa fac filmul "Prosopul de plaja", dar fiecare clipa trece fara entuziasmul necesar chiar si pentru a muta o coala de hartie. Parca totul e inutil si parca e un Purgatoriu, doar o stare inainte de a-ti alege calea spre eternitate.

Asadar, cand o sa se intample, o sa fie doar o gluma-una proasta sau una buna; depinde de persoana sau de sitiatie.

"Sapte mandre si-un ficior

Mi-o venit vremea sa mor."