DEFINITII

Am ascultat de multe ori melodia Tapinarilor si am fredonat zambind refrenul, ce imi parea a avea un mesaj vesel:

"Fericirea-i un lucru marunt,

E o aripa care vibreaza

Fericirea-i un lucru mic

Un pitic, ce danseaza."

Si, totusi, acum stau si ma intreb: chiar e un lucru marunt si mic?

Spre norocul sau ghinionul meu, am avut ocazia sa cunosc fericirea pentru cateva luni de zile. Si n-a fost nimic marunt. Din contra, ceva "huge", care m-a coplesit si ale carei reminiscente acum ma sufoca. Toata fericirea s-a transformat in senzatii ciudate, in lacrimi de inger, in sperante desarte si strigate de ajutor.

Am fost copilul (pisicul) rasfatat care si-a primit jucaria suprema, dar pe care nu a stiut sa o pastreze. Iar jucaria a plecat si acum incerc sa ma transform intr-un adult, un adult ce poarta pe umeri povara unei iubiri neimplinite, o iubire ideala ce s-a tranformat in acorduri de chitara, in ritm de tobe, in cenusa de regrete si rememorari tarzii in noapte.

Si daca fericirea e un pitic ce danseaza, piticul meu s-a oprit din dansat deoarece Domnul meu nu a mai venit sa-mi invarta cheita pentru a incepe un nou dans. Si nici o alta baterie pe care as putea-o incerca nu poate face piticul sa-si reia ritmul cu miscari unduitoare, lascive, cu tresariri in suflet, cu respiratii intretaiate si caderi abisale pline de eliberare.

Si totusi, fericirea e o aripa care vibreaza. Intens, accelerat astfel ca, din cand in cand, mai reusesc sa scap un zambet fugar pe chipul meu impietrit de uimire si durere.

Zambesc cu gandul la momentul cand o sa te vad din nou. Asa ca hai cu rolele! Si ce daca o sa ma dau pentru a nu stiu cata oara cu fundul de pamant si o sa ma doara? N-o sa mai conteze pentru ca piticul meu o sa danseze pentru cateva minute, poate o ora, poate doua.