duminică, 30 august 2009

D'OR DE VAMA VECHE

N-as putea spune ca ma incadrez in categoria "vamaiot", insa Vama este mai ceva decat la mama acasa. E coltul meu de rai in care ma refugiez, in care ma lepad de viata si traiesc in visare.
Este locul ce ma primeste cu bratele deschise intotdeauna, ma accepta asa cum sunt si ma iubeste neconditionat. Asa cum o iubesc si eu. Ca un iubit fidel, stiu ca este mereu acolo daca am nevoie de el si de fiecare data va sti sa imi aline durerile si sa trimita in zare, pe valuri de mare, nelinistile mele.
Astfel, acum 2 saptamani am fost la marea mea, am fost in locul pe care il visez noaptea si la care gandesc ziua, fluturii din stomac inmultindu-se mereu, pana cand ajung acolo si ii eliberez.
Inca in Bucuresti, imi fac bagajele, nelipsitul cort si sacii de dormit, urc in masina unui prieten si "Vama, here we come!!!". Ca de obicei, am adormit in masina, insa m-am trezit la fix ca sa pot vedea Vama la 2 noaptea cu un beculet ici si colo, cu briza marii care imi gadila caile respiratorii, trezind in mine entuziasmul copilului care il asteapta pe Mos Craciun.
Si am ajuns. URAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!
Forfota, oameni ametiti de Vama sau de aburii alcoolului si eu pasind pentru pentru prima data anul acesta pe nisipul marii, gandindu-ma: Un pas mic pentru piciorul meu, un pas enorm pentru linistea mea sufleteasca.
Am fost intampinata de Metallica iar euforia a crescut la maxim. Grabita, am aruncat vreo 2 plovere pe mine si m-am pornit spre Stuf. Toata lumea striga in cor: "Hai da-i batai, DJ Vasili", asa ca nu m-am lasat mai prejos si m-am apucat sa-i dau "batai": mai intai o firava sticla de jumate de Ursus, dupa care am trecut la pet. Un pic de joc de picioare, un pic de aruncat parul prin aer si am prins rasaritul. Offf!!! Parca si acum imi tresalta inima de fericire.
Au urmat 2 zile minunate, in care toate durerile au fost luate de valuri si duse in larg- poate de vina a fost si vodka cu suc de mere, bauta a doua seara sub Stufarnitele de pe plaja. Oricum, in Vama toata lumea se elibereaza: unii de dureri, altii de haine.
Si am lasat soarele sa-mi innegreasca pielea, apa marii sa-mi spele pacatele si nisipul sa-mi invadeze hainele, cortul si adidasii, dar a fost incredibil.
Am plecat de acolo cu o carte citita, o carte cumparata, o codita colorata, un tatuaj aplicat, o scoica si un suflet mai usor. Si nu uita ce ti-am spus:

"Asteapta-ma, caci ma intorc!!!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu