Vine o vreme in viata fiecarui muritor cand isi ia inima in dinti si porneste cu pasi inceti dar siguri spre un cabinet medical.
De curand m-am inscris si eu la un medic de familie in Bucuresti. Am mers acolo vesela, zambitoare, cu gandul ca voi rezolva o problema, nu ca voi fi napadita de mai multe.
Cand am intrat in cabinet eram sanatoasa(sau cel putin asa credeam); poate putin molesita, pentru ca tocmai iesisem de la serviciu si eram stoarsa de puteri, ca si cum un Dracula al muncii trecuse pe langa mine si mi-a supt toata energia de care aveam nevoie.
Oricum, piersica dulce si zemoasa oferita de draguta si amabila asistenta mi-a dat putere sa ma adun, sa ma ridic de pe scaun si sa pasesc spre ceea ce avea sa insemne descoperirea unui "alter ego".
Dupa un consult de mai bine de 45 de minute urechile mele au fost intimidate de toate denumirile ciudate pe care le auzeam, de bizara terminologie medicala pe care o auzeam in discutiile dintre doctorita si asistenta. Auzeam de tot felul de boli, de teste, diverse presupuneri despre diverse simptome.
Si, intr-un final, mi-a disparut zambetul. Mi-am dat seama ca vorbeau despre mine.
Asa ca m-am ales cu un teanc de trimiteri(pe care trebuie sa le onorez in aceasta saptamana) si cu niste borcanele in care trebuie sa duc tot felul de probe.
Am plecat ganditoare, cum nu am mai fost de mult timp, cu o foame care ma devora in interior si cu gandul ca luni o asistenta draguta si amabila va infinge un ac in draga mea vena, ca si cum ar trebui sa platesc un pret pentru piersica pe care am mancat-o, ca un alt fel de Dracula, un Dracula al cabinetelor medicale.
Asa ca, daca ne mai "auzim" pe blog inseamna ca am scapat cu bine. Pana atunci, multa sanatate to all! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu