Asa au trecut 4 ani si au urmat alti 4, intr-un alt personal cu vagoane albastre de data aceasta si banchete moi, maronii. Ambuscade pe holuri, fum de tigara si eu, gasindu-mi un loc de refugiu in locul pentru bagaje. Acolo intepeneam cel putin 3 ore, la fel si fundul meu care ajungea la Iasi brazdat de barele de fier.
Au trecut si acei 4 si iata-ma urcata intr-un microbuz, acea cutie stramta in care fiecare deranjeaza pe fiecare la o simpla miscare. Asa am ajuns in Bucuresti.
S-au implinit 2 ani de cand sunt in Bucuresti, dar de fiecare data mi-e greu sa plec de aici, chiar si pentru cateva zile. Plecand cu trenul din Bucuresti e ca si cum as trece dintr-o tara in alta. Mergand spre Moldova, peisajul devine mai sumbru, case saracacioase din chirpici, acoperite cu te miri ce, oameni nevoiasi intorcandu-se de la muncile campului, copii pe jumatate despuiati de haine si poate chiar de vise. Parca si peisajul se asezoneaza la toate astea si nu iti vine decat sa tragi perdeaua, sa-ti pui casca in ureche si sa dai play la o piesa optimista ce iti poate sterge, macar pentru cateva minute, imaginea intiparita pe retina.
" Shiny happy people laughing"(REM)
S-au poti sa cobori, spre un alt tren, alta tara, spre Ardeal, taram al istoriei in miscare, al padurilor seculare, al civilizatiei, al strazilor si peretilor care vorbesc despre trecut. E ca si cum locul a sfintit omul, ca si cum omul care ajunge aici este rebotezat, primeste o credinta noua, aceea a inimilor deschise, a dragostei si a respectului.
Si totusi, traim intr-o Romanie dodoloata, atat de dodoloata ca prin unele locuri trebuie sa o punem la slabit, sa eliminam burtile crescute din intinare si prefacatorie.
Sunt moldoveanca, dar sper ca va veni vremea cand Ardealul va trage de capetele fustei sale si le va intinde peste suratele ei. Cand toata tara va fi muzica sublima si vom trai "ca-n sanul lui Avraam". Vivat!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu