O CALATORIE CU TRENUL (I)

Cand te hotarasti sa pleci intr-o calatorie cu trenul, optiunile sunt diverse: IC, A, R, P. Cam asta este si ordinea pe care o iau oamenii in considerare: o situatie financiara mai buna, un IC, o situatie mai putin buna, un P. Se poate ca trenul sa ne impuna "patura" sociala din care facem parte? IC-P, clasa 1, clasa a 2-a?

Si totusi...

Dupa o lunga noapte nedormita intr-o gara inghetata din tara altora, eu si companionul meu de drum ne-am pornit spre RO. Am gustat din placerea de a merge cu 3 trenuri, care mai de care mai nazdravane.

Primul cred ca a fost un R, atat de rapid incat am pierdut legatura din Budapesta si locurile la cuseta, pentru care nu am fost despagubiti in nici un fel. Ba din contra, ni s-au cerut bani in plus pentru ca nu aveam bilete cu loc. O fi romanul ciudat, dar nici cu altii nu mi-e rusine!

A urmat un IC. Poate suna bine, dar dupa ce am platit acei bani in plus si apoi am observat ca picioarele mele se impiedica de o masa stupida postata intre banchete si ca scaunele sunt prea stramte si incomode, mi-am dat seama ca nici pe magnificul IC somnul nu o sa se lipeasca de mine. Am asteptat nerabdatoare sa scap si de acest tren, dar cand am coborat s-a strans inima in mine si mi s-a facut pielea "de gaina"- am coborat intr-o gara din RO. Asadar, romanul nostru e primitor...o gara lugubra, frig in sala de asteptare. Ca intr-un film de groaza, asteptam sa apara monstruletii sa ne dea cateva palme si sa ne intrebe de ce dracu' ne-am intors in RO.

Dupa cateva minute de asemenea scene inchipuite cu scuze, lacrimi si violenta intr-un cadru cu o ceata deasa si un frig de iti inghetau picioarele pe calorifer, a aparut si noul tren. Pardon, vechiul tren, un binecunoscut P cu vagoane albastre asamblate si lipite parca in joaca de un copil mofturos si cu lipsa de gust estetic. Oftez din adancul sufletului, si incep sa car dupa mine haita de bagaje. Primul vagon, primul compartiment, inca vreo cateva ore de mers pana in Cluj.

Si totusi...cu mersul taraganat, in compartimentul fara lumina, dar cu caldura si in iz specific de personal, am reusit sa adorm bustean. Asadar, m-am inselat. Ca o Cenusareasa sau ca ratusca cea urata din poveste, trenul personal trebuie descoperit...ofera tot ce are fara mofturi, fara preturi mari...atat cat poate. Am coborat cu regret in Cluj, dar nu l-am uitat nici pana astazi.