CUM MI-AM PETRECUT INCEPUTUL DE SAPTAMANA

E luni. Toata lumea se pregateste sa mearga la serviciu, la scoala, la gradinita, la..., la..., la. In fiecare dimineata de luni cineva se pregateste sa faca ceva undeva. La fel am facut si eu.
Desi mi-a fost tare greu sa ma dau jos din pat si sa trec peste cafea, lucru care mi-a dat o incredibila durere de cap pentru toata ziua, am reusit sa ma adun si sa-mi incep turul in forta prin spitalele din Bucuresti.
Mai intai am mers in Crangasi, unde a trebuit sa mi se ia sange a doua oara pentru niste analize pe care o "binevoitoare" persoana mi le-a gresit in prima instanta, iar cu aceasta a doua ocazie am lasat ceva sange in plus, chiar si pe podea :)...am numit asta "Revolta venei de la mana dreapta, intepata de doua ori in decurs de nici o saptamana". Nu stiu despre voi, insa eu cu siguranta urasc acele.
Am luat metroul pana la Stefan cel Mare, pentru ca a doua mea statie in domeniul medical a fost spitalul Colentina. Pentru prima data acolo, mi-a luat cam o ora sa-l gasesc, nu pentru c-as fi eu zapacita, ci pentru ca indicatiile oamenilor care m-au ghidat erau care mai de care mai diferite, pentru unii spitalul fiind extrem de aproape sau o, ho, ho, extrem de departe. Asa ca am colindat destul de mult de una singura prin zona, am traversat parcul din zona circului, parc in care se munceste, daca prin munca se intelege sa tai iarba si sa o lasi pe alei. Norocul meu ca nu eram pe role. Am vazut si trei broaste testoase pe cel mai inalt punct al lacului, stand acolo pentru ca, la cat de mizerabila e apa, probabil si pestii ar sta pe cel mai inalt loc daca ar putea respira.
Am trecut pe langa circ, unde am putut vedea cateva camile, initial simtind bucuria copilului ce vede ceva intalnit doar in carti sau filme, ulterior simtind tristetea adultului vazand cat de "bine" aratau saracele animale.
In fine, am reusit sa ies din parc si cu chiu cu vai am gasit si spitalul.
Ati intrat vreodata pe site-ul spitalului Colentina? Acolo unde puteti vedea cladiri frumoase, unde sunt descrisi oameni care sunt gata sa va ajute si sunt acolo pentru dumneavostra? In acelasi timp, stiati ca nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce e pe net e adevarat?
La urma urmei e doar un alt spital in Romania, infiintat acum multi, multi ani, mai exact in 1858, incremenit in 1989, pana cand dupa 2000 au mai fost infiintate cateva sectii. Eu, personal, nu am apucat sa intru in cladirile noi, insa ce am vazut pe unde am fost a fost de ajuns. Tipic romanesc. La camera de garda o mare imbulzeala, o tante blonda care tipa la fiecare pacient, scari de urcat si...cozi uriase la cabinete. Ciudat ca pentru ce aveam eu nevoie exista 2 cabinete, doar unul fiind folosit.
Am avut "placerea" si oroarea de a petrece doua ore in picioare, langa usa unui cabinet din care, din cand in cand, o voce feminina ne anunta ca are nevoie de 10 minute pauza, ne anunta ea cand sa intram, cabinet in care alti doctori si asistente intrau ca la ei acasa, insa in care pacientii ajungeau cu greu. Ma intreb daca medicii sunt constienti de faptul ca datorita acestor oameni, care stau zilnic la cozi asteptand un pic de atentie, au un loc de munca si un salariu. Poate daca si-ar da seama de acest lucru si-ar schimba si atitudinea de superioritate, aroganta si iritare.
Oricum, au fost doua ore in care nu m-am plictisit, asta pentru ca am obiceiul de a studia tot ce ma inconjoara. Si pentru ca eram o "caruta" de oameni, adunati intr-un spatiu destul de mic, am putut auzi si cateva lucruri care sa ma amuze si sa ma uimeasca.
Ca sa intelegeti un pic mai bine, incerc sa descriu un tablou: eu rezemata de perete, in fata mea o pustoaica dintr-o clasa de elita, dupa spusele ei, in care media generala a fost de 9,02. O aud cum ii explica tatalui ei ca daca un om din 1900 ar fi adus in societatea noastra de astazi "ar moare" imediat. Interesanta remarca, gresita exprimarea. Asadar, astfel se vorbeste in clase de elita. Nici nu ma mira ca limba romana e in continua transformare si nu intr-un sens bun, iar bacalaureatul a ajuns un ideal. Multi aspira la el, putini il promoveaza.
In dreapta mea se afla o doamna care emite ideea de baza: "Ordine, ordine, ordine! De asta avem nevoie!!!" Mi-a placut asta. O fi fost vreun dictator intr-o viata anterioara.
Toata lumea era intr-o stare de surescitare si irascibilitate, precum o bomba cu ceas. Insa in fata doctorilor nimeni nu are nimic de spus. Toti sunt umili.
Ce conteaza ca baile arata groaznic si dupa doua ore refuzi totusi sa mergi la toaleta, de teama sa nu iesi cu ceva in plus de acolo? Ce conteaza ca o consultatie care ar fi durat trei minute, s-a lungit la aproape 15, pentru ca doctorita si asistenta aveau sa-si povesteasca cate in luna si in stele, timp in care eu stateam semi-imbracata in fata lor, descoperind cu stupoare care e cauza pentru care oamenii stau atat de mult pe langa cabinetele doctorilor?
Insa, una peste alta, a fost si un lucru amuzant. Asteptand atat de mult pe hol, vezi multe lucruri, insa nu stiu cati dintre voi au reusit sa vada varianta lui Ombladon la aproape 60 de ani. Eu am reusit. Si, Ombladon, stai linistit, chiar aratai bine. Par alb, des, o barba lunga si ingrijita si o constitutie de invidiat. Pacat ca n-am putut face o poza, insa am una mentala si de fiecare data zambesc cand imi aduc aminte.
Concluzia: va mai trece mult timp pana cand sistemul sanitar va fi unul civilizat si la noi. Probabil voi mai petrece multe ori asteptand in fata cabinetelor, insa, in acelasi timp, voi mai vedea si voi mai auzi multe lucruri interesante, atat placute cat si neplacute, important e sa gasim o utilitate fiecarei secunde pentru ca o avem o singura data si nu se mai intoarce, pentru ca fiecare moment e important si fiecare vorba, intamplare, persoana ne poate aduce noi invataminte sau divertisment :)