E sambata seara si daca tot a inceput nebunia in Bucuresti, am hotarat sa ies si eu din vizuina mea si sa ma aventurez in multime, fiind prezenta la o serie de concerte sub marca Ursus Evolution.
Am urmarit programul, am vazut ce ma intereseaza si m-am facut prezenta la ora 20 cand Vita de Vie isi incepea show-ul pe care il asteptam zbuciumat si zgomotos; chiar am facut si cateva vocalize mentale in taxi ca sa-mi pregatesc vocea, insa, din pacate, eu m-am pregatit prea mult iar ei prea putin. Prea multe piese noi, prea multe versuri uitate de catre solist si chiar o sonorizare prea slaba pentru ceea ce urma sa fie. Asa ca am fost orecum multumita cand si-au terminat recitalul, urmand sa urce pe scena nimeni altii decat...Parazitii.
N-am fost niciodata o fana infocata Parazitii...sau hip-hop, in general. Dar am stat cuminte in locul meu, fiind inghiontita de toti indivizii care parca vin la concert ca la promenada, mi-am baut berea rece, dar cam putina pentru banii dati si am asteptat. A fost si Bitza pentru a ne demonstra cum, foarte armonios, hip-hop-ul se imbina cu pop-ul si o ia spre dance cu "minunata" piesa "Nopti albe" sau ceva de genul asta. Si cand ma gandesc ca unii vorbeau de prostitutia muzicala...hmmm.
Dar s-a meritat asteptarea. De ce? Pentru ca ultima trupa a serii a fost Cargo. Eram curioasa cum o sa fie si chiar mi s-a facut inima purice gandindu-ma ca poate si ei o vor da in bara si voi fi dezamagita. Dar, slava Domnului, asteptarile mi-au fost inselate.
Nu mai fusesem la un concert Cargo din ultimul an de facultate, respectiv 2007, concert de la care nu am decat amintiri frumoase care imi aduc o usoara exaltare in suflet de fiecare data cand le rememorez. Dar iata ca in seara asta am putut sa-mi fac noi amintiri, la fel sau poate chiar mai frumoase.
Repertoriul a cuprins doar piese mai vechi, pe care le stiu toti ascultatorii de gen, astfel am cantat si am sarit cu totii pentru ca a venit ziua vrajitoarelor, nu mai avem tigari, pentru ca vreau sa fac ce imi place, vreau sa fiu cum vreau eu si pentru ca ne-am amintit ca doi pasi nu sunt departe. Intr-adevar, mi-a lipsit "Batacanda", insa ce a urmat a fost de ajuns ca sa umple acest gol.
Momentul in care pielea mi s-a facut "de gaina" la propriu a fost cand toate vocile s-au unit, cand instrumentalul s-a oprit si toata lumea fredona "Daca ploaia s-ar opri". Sute de voci au devenit una singura si toti simteam acelasi lucru. De undeva din spate aud pe cineva spunand: "Este cea mai trista piesa pe care am auzit-o vreodata!" Asa e, insa in acelasi timp, aseara mi-am dat seama ca a fost melodia care a facut ca toti oamenii de acolo sa fie intrupati intr-o singura persoana.
Acelasi lucru s-a intamplat si la piesa "Si de-o fi sa mor". Un prieten mi-a spus ca e copia fidela de la "Floare de Iris". O fi, dar tot frumoasa e si plina de invataminte bune. Mi-am intors privirea si am observat ca deasupra Casei Poporului aparuse un stol de pasari, invartindu-se in cerc, dansand si ele pe ritmurile muzicii, facand hora mare pe motoare iar la scurt timp in fata scenei a aparut un roi de fluturi. De parca toata natura se adunase sa celebreze cu noi, iar toate aceste fapte au fost dezlantuite de Cargo.
A fost un specatcol incendiar, cu flacari in fata scenei, cu nori de hartie alba care iti dadeau impresia unei ninsori, desi probabil afara erau vreo 30 de grade, cu melodii de suflet si...dupa mult timp, mi-am amintit cat de frumos e sa fii la un concert in care chiar iti gasesti locul.
Asadar, dupa esecul Vita de Vie si cuvintele grele de la Parazitii, a venit si momentul de liniste sufleteasca, numit Cargo. Recomand din suflet.
Ce-o mai fi in seara asta? Poate vom vedea. Pana atunci multa muzica buna, bere, antren si amintirile unui concert de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu