STIATI CA...

Daca nu as fi ajuns sa-mi petrec mai mult timp in Crangasi, probabil nu as fi stiu nici eu. Am mers de atatea ori la Mega Image sa cumpar cele trebuincioase pentru casa, insa nu m-am gandit nici o clipa ca, in afara de un plafar, un cabinet de cosmetica, doua farmacii, alte magazine, un birt cu pretentia de terasa si taraba din stanga a tigancii care vinde tot timpul cate ceva oarecum mai ieftin, poate fi si altceva.
Insa intr-o buna zi am descoperit.
Stiati ca pe Strada Ceahlaul, nr 20, bloc 103 a trait si a creat intre anii 1987-2008 scriitorul Alexandru Condeescu? Stiati ca s-a nascut in 1950 si a murit in 2008?
Eu nu stiam. Ironic e faptul ca am ajuns in Bucuresti in 2007, deci un an de zile am locuit in acelasi oras fara sa stiu de acest lucru.
Mi s-a parut interesant ca in acest cartier, care din punctul meu de vedere este mai mult decat urat si plin de incultura, a locuit o persoana de asemenea anvergura timp de 21 de ani. Dar sa fie oare chiar 21 de ani?
Zic asta pentru ca, apeland la prietenul nostru Google, am aflat ca, de fapt, Alexandru Condeescu a decedat la data de 15 august 2007. Insa nu vreau sa intru intr-o polemica legat de acest lucru. Nu mi se pare atat de important si relevant. Recunosc faptul ca, atunci cand am vazut "scriitorul" Alexandru Condeescu eram nerabdatoare sa aflu de creatiile lui. Ce sa fie:proza, poezie? Insa oarecum m-am inselat. Din cate am aflat pe net, s-a ocupat de articole, studii, prefete in revistele literare ale vremii, a fost chiar si redactor, iar mare parte din scrierile sale au fost legate de opera prietenului si, in acelasi timp, nasului sau, Nichita Stanescu.
La data de 17 octombrie 1990 este numit in functia de director al Muzeului Literaturii Romane, functie pe care a pastrat-o pana la sfarsitul vietii sale.
Asadar, este o persoana care a facut multe, o fiinta ocupata, insa o fiinta care nu a uitat nici o clipa sa fie OM. Si spun asta pentru ca indiferent ce am citit despre Alexandru Condeescu, nu am gasit nimic "de rau". Doar cuvinte de lauda. Si se para ca motto-ul lui in viata a fost "Bine faci, bine gasesti!".
"A fost un om de un echilibru caracterial impecabil si sunt convins ca acest echilibru venea din organica lui bunatate. Eu n-am stiinta sa fi facut rau nimanui sau sa fi avut dusmani redutabili".
Deci, intotdeauna au existat oameni de calitate si sunt sigura ca si in ziua de astazi mai exista, insa probabil, asa cum placa de pe blocul  103 e ascunsa ochiului care nu vrea sa o vada, la fel si oamenii buni se ascund pentru a nu fi ponegriti de mizeria majoritatii.
Asadar, stiati ca? Stiati ca probabil sunt zeci de astfel de locuri in tot Bucurestiul, insa sunt prea putine persoane care vor sa le vada? E pacat pentru ca, de fiecare data cand vezi ceva nou si faci cateva cercetari, mai afli cateva lucruri in plus care te ajuta sa mergi inainte si sa nu iti pierzi speranta ca facand bine, gasesti tot bine, desi in ziua de astazi aproape toata lumea merge pe ideea: esti bun, esti prost! Pacat.
Astfel ca, pentru acest lucru, ma bucur ca am ajuns sa petrec mai mult timp in Crangasi si ma bucur ca am aflat despre Alexandru Condeescu. Dar oare cati locuitori ai Crangasiului mai stiu sau vor sa stie?