Am incercat sa ne inchipuim cum e sa dormi doar patru ore jumate pe noapte si ne gandeam cat de norocos e ca stie atatea limbi straine. Insa nimeni nu ne-a spus cum a ajuns Eliade acolo. Am luat lucrurile ca atare fara sa cautam dedesubturile povestii, insa, intamplator saptamana trecuta mi-a ajuns in mana "Incercarea labirintului", carte ce cuprinde o serie de intrevederi intre Claude-Henri Rocquet si Mircea Eliade, inregistrate mai intai la un magnetofon, ulterior transpuse pe hartie. O idee indrazneata, avand in vedere faptul ca astfel "spontaneitatea este imediat inregistrata" si nu mai poti lua inapoi ceea ce ai spus.
E o vasta biografie de la origini si pana in prezentul de la vremea respectiva, in care il descoperi pe Eliade asa cum a fost el. Nu prin intermediul scrierilor sale, nu prin ceea ce spune critica despre el ci prin ceea ce spune el insusi, prin experientele pe care le-a trait, prin marea deschidere in gandire, curaj si setea de cunoastere. Un om care intr-o viata a facut si a trait cat altii in zeci de vieti, totul cu masura, vorbind cu modestie despre experientele sale si avand generozitatea de a le imparti cu toti cei din jur.
Nu si-a dorit celebritatea insa a ramas in literatura romana si universala o figura marcanta. N-a fost omul resentimentelor, de aceea a trait viata intens, din plin, fiecare secunda, indiferent unde.
Este un adevarat model de urmat, un exemplu pozitiv si un izvor nesecat de cunostinte.
Acum il putem cunoaste si altfel. Acum il descoperim in "Incercarea labirintului".
Cei care au citit multe din operele lui Eliade vor intelege mai usor aceasta carte, iar cei care au citit prea putin, vor simti imboldul de a lua cu asalt anticariatele pentru a-si imbogati biblioteca cu ceva Eliade in plus.
Mult succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu