SCRISOARE CATRE SOFERUL DE ROMANIA

                                                                  Draga Soferule,






             Numele meu este Georgiana, am aproape 28 de ani si sunt pieton. Iti scriu aceasta scrisoare datorita frustrarii pe care mi-ai creat-o tu si restul milioanelor de soferi din aceasta tara. Da, tu, si toti cei ca tine.
             Nu stiu altii cum sunt, insa eu, cand nu am loc sa merg pe trotuar datorita masinilor, cand la trecerea de pietoni trebuie sa ofer prioritate soferilor si sa ocolesc masinile oprite direct pe zebra, stau si ma intreb: de ce esti atat de ignorant si fraier? Platesti in fiecare an taxe peste taxe si totusi nu ai un loc al tau de parcare, strazile sunt gaurite ca dupa bombardament, iar despre autostrazi...nici nu vreau sa mai vorbesc. De ce vegetezi in propria-ti comoditate in loc sa iei masuri, sa te revolti si sa iei atitudine pentru banii pe care ii dai statului, bani munciti de tine din greu si cu care altii isi umplu buzunarele, isi fac case de vacanta si au concedii de zeci de mii de euro, in conditiile in care tu poate nu-ti permiti nici macar un concediu pe litoralul nostru? De ce esti atat de prost? Te plangi ca s-a scumpit combustibilul, te plangi ca ti se strica masina datorita soselelor, iar in fiecare seara, dupa o obositoare zi de munca pe un salariu de rahat, mai pierzi trei sferturi de ora sa gasesti un loc de parcare, uneori luandu-te la cearta cu un altul ca tine. ASA ITI TREBUIE!!! ITI MERITI SOARTA!!! Daca nu vrei sa-ti ceri drepturile, asta patesti. Nu e vina mea, nici a celuilalt sofer care isi parcheaza masina pe locul pe care tu l-ai vazut cu 5 secunde mai tarziu. E doar vina TA!
          Te-am jignit? Sper ca da. Poate in felul asta te vei trezi din "somnul cel de moarte'' si vei face ceva. Iesi din ignoranta si fa in asa fel incat ca banii pe care ii dai in fiecare an -  bani cu care ai putea sa faci altceva, sa-ti faci un cadou, sa ajuti un sarman, orice dar nu sa-i dai la stat - sa merite.
          Gandeste-te ca in Africa sunt autostrazi care arata de mii de ori mai bine decat la noi, in Japonia se repara o autostrada in 2 saptamana, la noi trec ani si nu se mai termina. Deci se poate, doar ca tu, prin indiferenta ta iti sapi propria groapa in care vei cadea din cauza stresului si hranesti buzunarele celor care sunt mai destepti decat tine pentru ca au vazut ca te pot fura, iar tu nu ai nimic impotriva.
          Desteapta-te Soferule! Nu e greu. Mai intai trimite asta tuturor prietenilor tai "soferi'' care se scalda in aceeasi mocirla ca si tine si impreuna luati atitudine.
          Iar daca ajunge si la un pieton, nici tu, pietonule, nu esti absolvit de responsabilitate. Fiecare picatura conteaza, fiecare strop de apa, fiecare graunte de nisip.
          Ia-ti inima-n dinti si volanul in mana si da-i batai. Masina ta urla dupa un loc de parcare, rotile tale tanjesc dupa sosele nivelate, tu plangi dupa banii pe care-i dai si din care nu se cunoaste nimic. CE DRACU MAI ASTEPTI???



                                                                                                         Cu nerabdare si speranta,


                                                                                                                               Georgiana

DAMA CU CAMELII-pentru ca uneori (nu) se termina cu bine

Ma declar o pasionata a povestilor de dragoste. Le citesc, le ascult, le privesc, le traiesc etc. Aseara am terminat de citit "Dama cu camelii", carte scrisa de Alexandre Dumas-fiul. Vorba aia: "Asa tata, asa fiu." Placut e ca  aici chiar gasim o poveste inspirata din realitate. Poate nu la fel de dramatica, insa acesta este rolul literaturii-sa accentueze si sa hiperbolizeze lucruri care de fapt au avut o intensitate mai mica.
Vorbim despre un alt secol, despre femei intretinute, barbati care sunt gata sa se ruineze pentru astfel de femei si, binenteles, o iubire imposibila din care poti doar sa gusti, dar care nu poate fi dusa pana la capat. Pentru ca nimic nu tine la nesfarsit si nu intotdeauna ceea ce iti doresti chiar se indeplineste (oare cum functiona autosugestia pe atunci?). E o poveste tare trista, asa ca daca va apucati de aceasta lectura pregatiti-va cu un pachet de servetele, o sticla cu vin si asigurati-va ca ulterior veti avea companie. Nu se recomanda persoanelor care au suferit de prea multe ori din dragoste :)
Oricum, este o lectura foarte placuta, simpla, potrivita pentru usoara melancolie ce ne invaluie acum, in prag de toamna. Iar ca sa fii sigur ca treci peste starea de visare sau intristare, planifica-ti un week-end la Sinaia cu prietenii. Chiar ajuta. :)) Asa ca lectura placuta iar pentru mine un week-end...EXPLOZIV...URAAA!

FIESTA

Daca e vara, e fiesta - la munte, la mare, in club-uri...oriunde. Insa pentru astazi va propun un alt tip de fiesta, o fiesta in stilul lui Ernest Hemingway. Mai exact, este vorba despre romanul sau de debut care poarta acest nume,"Fiesta". Deci, de data aceasta vom avea o sarbatoare prin lectura.
Actiunea se desfasoara in jurul unui grup de americani expatriati, ce locuiesc in Paris si care, frecvent, merg in diverse excursii in Franta si Spania. Fiecare personaj in parte are ceva specific, astfel incat monotonia nu isi gaseste locul in acest tablou: se distreaza, beau, se indragostesc, flirteaza etc. Personajul feminin central este Brett Ashley, o individa ciudata care a fost implicata in legaturi mai mult sau mai putin intime cu fiecare membru al grupului, dar care categoric il iubeste pe Jake. Jake, normal, este personajul masculin principal. Si el o iubeste pe Brett. Dar de ce nu sunt cei doi impreuna? Hai sa-i spunem frivolitate si...o rana urata de pe urma razboiului, datorita careia Jake nu mai poate satisface anumite nevoi ale femeilor.
De ce "Fiesta"? Pentru ca in cele 244 de pagini vom lua parte la o adevarata fiesta in Spania, in care taurii devin cele mai importante animale si in care timp de o saptamana nu te mai poti intelege "om cu femeie". Daca pana acum credeati ca aveti o idee despre ce inseamna luptele cu tauri, acum veti afla mult mai mult.
Descrierile pana in cele mai mici detalii, uneori extrem de sacaitoare, te ajuta totusi sa vizualizezi o imagine completa a fiecarui peisaj, personaj si eveniment. Veti observa ca Hemingway scrie intr-un stil foarte simplu, dar foarte expresiv.
Nu va ramane decat sa va delectati cu acest nou tip de fiesta, dar aveti grija: o sa va placa si provoaca dependenta. :)
Culturalizare placuta!!!

DESPRE O PERSONALITATE MAI MULT DECAT DESPRE O CARTE

Cu totii l-am cunoscut pe Mircea Eliade. L-am studiat la scoala, l-am cunoscut prin intermediul profesorilor si l-am "injurat" teribil atunci cand am fost obligati sa citim romanele sale in timpul liber. Am cautat cu febrilitate sa descoasem povestea de iubire din "Maitreyi" si ne-am speriat in "Noaptea de Sanziene".
Am incercat sa ne inchipuim cum e sa dormi doar patru ore jumate pe noapte si ne gandeam cat de norocos e ca stie atatea limbi straine. Insa nimeni nu ne-a spus cum a ajuns Eliade  acolo. Am luat lucrurile ca atare fara sa cautam dedesubturile povestii, insa, intamplator saptamana trecuta  mi-a ajuns in mana "Incercarea labirintului", carte ce cuprinde o serie de intrevederi intre Claude-Henri Rocquet si Mircea Eliade, inregistrate mai intai la un magnetofon, ulterior transpuse pe hartie. O idee indrazneata, avand in vedere faptul ca astfel "spontaneitatea este imediat inregistrata" si nu mai poti lua inapoi ceea ce ai spus.
E o vasta biografie de la origini si pana in prezentul de la vremea respectiva, in care il descoperi pe Eliade asa cum a fost el. Nu prin intermediul scrierilor sale, nu prin ceea ce spune critica despre el ci prin ceea ce spune el insusi, prin experientele pe care le-a trait, prin marea deschidere in gandire, curaj si setea de cunoastere. Un om care intr-o viata a facut si a trait cat altii in zeci de vieti, totul cu masura, vorbind cu modestie despre experientele sale si avand generozitatea de a le imparti cu toti cei din jur.
Nu si-a dorit celebritatea insa a ramas in literatura romana si universala o figura marcanta. N-a fost omul resentimentelor, de aceea a trait viata intens, din plin, fiecare secunda, indiferent unde.
Este un adevarat model de urmat, un exemplu pozitiv si un izvor nesecat de cunostinte.
Acum il putem cunoaste si altfel. Acum il descoperim in "Incercarea labirintului".
Cei care au citit multe din operele lui Eliade vor intelege mai usor aceasta carte, iar cei care au citit prea putin, vor simti imboldul de a lua cu asalt anticariatele pentru a-si imbogati biblioteca cu ceva Eliade in plus.
Mult succes!

EU BAC-UL L-AM LUAT

Inainte de a citi aceasta postare, v-as ruga sa urmariti mai intai videoclipul de deasupra - o melodie celebra adaptata la situatia scolara din ziua de astazi, de fapt din ultimii ani. Ce simtiti acum? Parerile sunt impartite: unii vor fi amuzati, altii indignati, altii le vor simti pe amandoua.
E pacat ca in fiecare an trebuie sa ne confruntam cu astfel de imnuri care "lauda" prostia omeneasca, ignoranta si lipsa de respect pentru educatie. Nu e vina celor ce dau nastere acestor melodii, ci e vina celor ce ne dau motive sa le compunem.
Am 27 de ani. Au trecut 9 ani de cand am dat bac-ul, insa pe atunci majoritatea erau admisi nu respinsi. Ce s-o fi intamplat intre timp? Tin minte ca singura proba la care mi-am facut probleme si chiar am plans, a fost proba de educatie fizica. Stiu ca suna pueril, insa acolo mi-a fost cel mai frica-era sa-mi rup si gatul cand a trebuit sa stau in maini si am cazut intr-o pozitie nu prea favorabila gatului meu. Asadar, nu limba romana sau limbile straine imi dadeau batai de cap. Tare as vrea sa vad si in ziua de astazi un elev care sa-si faca griji doar pentru educatie fizica.
Recunosc, nu am invatat pana "mi-au iesit ochii din cap", insa am fost mereu prezenta la scoala, mi-am dat interesul, am fost atenta si am fost constienta de faptul ca "ai carte, ai parte". Nu aveam calculator, locuiam la camin si chiar am avut si uniforma. Era disciplina. In plus, e vorba si de respectul fata de parinti. Atunci cand esti la scoala ai o singura responsabilitate: sa inveti. De restul se ocupa parintii. Dar tu ce multumire le aduci cand mergi acasa si le spui ca nu ai promovat? E atat de greu? Daca nu te descurci cu o singura treaba, ce te faci cand cresti "mare" si toate grijile vin pe capul tau? Serviciu, cheltuieli etc.
Parca tot sistemul a devenit inconstient peste noapte si nu mai avem nici o randuiala in societate. Parintii nu au timp sa se ocupe de copii, pentru ca muncesc precum robii sa aibe ce sa puna pe masa, profesorii nu-si mai dau interesul pentru ca nu sunt motivati financiar (si chiar au dreptate) iar elevii se gandesc doar la petreceri, tigari, bautura si internet. E un lant al slabiciunilor si consider ca toata vina este a sistemului. Intr-o tara in care reformele se schimba de la un an la altul, nici nu mai stii ce trebuie sa mai inveti. Fiecare ministru al invatamantului mai vine cu ceva nou, nu pentru ca ar fi mai bun, ci pentru ca trebuie sa-si lase amprenta in scurta trecere prin minister si sa justifice banii pe care ii ia. E ca un laborator in care, din pacate, cobaii sunt elevii, viitorul tarii. Iar cand ma uit in jur si vad ce viitor ma asteapta, imi vine sa iau exemplul multor cunostinte care si-au luat jucariile si au plecat peste granita.
Mircea Eliade vorbea despre rolul paradigmatic pe care il detine elita intelectuala - sau ar trebui sa il detina - in formarea spirtualitatii unui popor, aceasta elita fiind purtatoare de inteligenta si traditie, constituind astfel un model de urmat. Dar care mai e elita intelectuala in Romania? Unde sunt emisiunile educative de altadata? De ce atunci cand deschizi televizorul e ca si cum ai intra intr-un circ in care vezi doar maimutareli, prostie, barfa si incultura? De ce televiziunea naste monstri?
Ne plangem de una si de alta, insa totul e consecinta actiunilor noastre. Felul cum ne purtam cu cei din jur, cum ne educam reciproc, ce alegem, la ce ne uitam, cum ne petrecem timpul liber - toate dau nastere haosului in care traim.
Romanul nu e prost, dar e delasator. De ce sa faca ceva bine cand sunt altii in jur care ar putea face in locul lui? Mai bine mergi cu valul. Capul plecat sabia nu-l taie. Dar daca tot nu faci nimic, atunci nu te mai plange. Romanul isi merita soarta. Incepand de jos si pana la cel mai inalt nivel, totul este corupt. La noi se va face ceva doar cand oameni foarte puternici vor lua fraiele tarii in maini si vor pune biciul pe oameni. Asa au reusit multe natii care acum o duc foarte bine si sunt foarte organizate, dar in tara asta in care toti se gandesc de unde si cum sa mai fure, unde vom gasi astfel de oameni?
Tot Eliade sustinea ca "suntem condamnati sa invatam si sa ne trezim la viata spirituala prin carti". Frumos! Dar cati mai citesc? Si ce citesc? Ne impotmolim in cotidian si uitam esentialul.
Asadar, eu bac-ul l-am luat, c-am invatat (ca sa fac si o rima). Si sunt multi ca mine, din aceeasi generatie, mai mari, chiar si mai mici. Ne-am straduit, ne-am responsabilizat si am trecut acest test. Dar vine din urma generatia facebook. Chiar meritam sa traim intr-o tara ca asta dupa tot efortul depus? De fapt, intre oameni ca acestia. Pentru ca avem o tara minunata, pacat ca este locuita.
Poate ar trebui sa revizuim imnul national: "Desteapta-te romane!" si nu in ideea de a te trezi dimineata, ci cauta sa te trezesti din somnul inconstientei in care te balacesti de atata timp, si, da, desteapta-te, nu mai face pe prostul, ca la un moment dat vei ramane asa.
Ce-mi doresc? Imi doresc ca la anu', pe vremea aceasta sa ascult un hit despre cum mai toti elevii au luat bacul si nu pentru ca au copiat, ci pentru ca au invatat iar lista cu perle de la examene sa fie mult mai scurta sau inexistenta. Putem noi ca oameni sa facem ca acest vis sa devina realitate?

ZIUA DE LITERATURA

Buna ziua, dragi cititori, atat ai postarilor mele pe blog cat si cititori de carti! E miercuri, e o zi superba de vara si tot ce-ti poti dori e sa lenevesti intr-un hamac, avand o carte buna sa-ti tina companie. E ziua in care, asa cum v-am obisnuit de doua saptamani, impartasesc din lecturile mele si va fac o propunere. Iar pentru saptamana aceasta va propun "Tess d'Urberville".
De ce? Pentru ca merita fiecare secunda, pentru ca nu este doar un roman, iar pentru cine poate vedea dincolo de randuri, este o adevarata lectie din viata.
Cartea apartine lui Thomas Hardy si a aparut in 1891, creand adevarate controverse la vremea respectiva, ulterior fiind recunoscuta ca o opera importanta a scriitorului.
Si chiar daca este povestea unei fete de la tara, romanul frapeaza prin problemele existentiale cu care aceasta se confrunta, prin profunzimea gandurilor si tragedia de a-si pune viata in multumirea celor din jur, nestiind sa traiasca pentru sine. Munceste pana la epuizare pentru a-si ajuta familia, se ascunde in cele mai vitrege locuri pentru a fugi de gura lumii si chiar infaptuieste o crima pentru dragostea sa transformata in adoratie.
Nu avem parte de un sfarsit fericit, asta poate pentru ca fiecare sa inteleaga ca e mai important sa ne bucuram de ceea ce avem si sa pierdem mai putin timp gandind si agatandu-ne de lucruri trecute, sa analizam intr-o masura mai mica si sa apreciem lucrurile asa cum ne sunt oferite. Si chiar daca povestea este una trista, asta ne demonstreaza inca o data in plus ca e mai important sa traim si sa simtim "la joie de vivre".
Asa ca nu mai pierdeti vremea. Tess va asteapta sa va spuna istoria ei, iar eu trebuie sa ma pregatesc pentru miercurea viitoare. Pana atunci, bucurati-va de lectura si...bucurati-va de tot!

DACA E MIERCURI, E ZI DE CARTE

A trecut o saptamana de cand v-am facut cunostinta cu Sofia, iar acum e timpul sa mergem mai departe cu o alta recomandare, desi din alta categorie, la fel de interesanta.
Pentru ca suntem in toiul verii si afara e o adevarata canicula, ce poate fi mai potrivit decat "Pe jos spre Pol?" O calatorie in 15 capitole plus o anexa tehnica prin care veti descoperi ce inseamna o astfel de aventura, iar daca v-ati propus vreodata sa faceti o excursie la Polul Nord, dupa ce veti citi aceasta carte o sa va ganditi de doua ori inainte sa porniti a drum.
Cartea apartine lui Jean-Louis Etienne, cel care a intreprins, de fapt, expeditia de unul singur-doar el si sania lui. A avut doua incercari, cea din urma fiind incununata cu succes la data de 11 mai 1986, la orele doua dimineata, iar in cele 264 de pagini veti afla cum a decurs calatoria pas cu pas. Asa ca pregatiti-va comod sa parcurgeti pagina dupa pagina, in timp ce naratorul se supune la toate chinurile posibile pentru a-si indeplini visul. Asa cum spunea si el: "In mod hotarat, Polul Nord este un exemplu desavarsit de masochism nestavilit, intr-adevar recomandabil oricarui "nebun"."
Este o poveste despre curaj si incapatanare, despre lupta dintre instinctul de conservare si vointa, despre ambitia de a vedea un vis devenit realitate, indiferent cate obstacole ai de invins pentru asta. O adevarata lectie de viata, demonstrandu-ti ca nu ceea ce este material conteaza, ci implinirea sufleteasca: "Cel ce trebuie sa recunoasca si sa admita ca si-a atins scopul este spiritul omului care a facut ascensiunea."
In plus, fiind extrem de captivanta, te vei trezi la un moment dat ca nici nu mai simti atat de puternic caldura de afara, avand in vedere ca temperaturile prin care esti plimbat sunt toate sub 0, ajungand chiar si la -50 de grade. Vei infrunta pericolul de a te intalni cu ursul polar, de a sfarsi inecat in apa atat de rece de iti taie respiratia, sau pur si simplu de a te pierde pe banchiza, in Marele Alb, datorita blizzard-ului, un vant foarte puternic care te impiedica sa mai continui si te face sa te dezorientezi total.
Este o lectura usoara ce iti va lua aproximativ doua zile pentru a o termina, insa ceea ce iti va ramane va fi imaginea unei lumi noi, puterea de a lupta in orice situatie si o usoara senzatie de racoare atunci cand iti amintesti ca, desi la noi sunt peste 30 de grade, undeva in lumea asta este frig, tot timpul frig.
O recomand amatorilor de aventuri tari, dar si celor care pot face cunostinta cu locuri deosebite doar prin intermediul cartilor sau al televizorului. Pentru ca randurile sunt in fata ta, insa daca inchizi ochii, imaginatia iti va aduce niste privelisti deosebite, astfel incat, la un moment dat vei avea impresia ca tragi si tu la sanie alaturi de Etienne.
De altfel, vei mai invata ceva: chiar daca iti propui un lucru, dupa ce l-ai implinit, mergi mai departe, cauta un alt ideal, niciodata nu te opri, pentru ca viata este o experienta, nu o destinatie. Asa cum si Etienne, dupa ce a atins Polul Nord, a hotarat sa plece si in cucerirea Polului Sud.
Calatorie placuta, atat in lumea cartilor cat si in viata de zi cu zi!